Ai deja un expresial? Atunci: login in expresial
Inca n-ai un expresial? Atunci: fa-ti un expresial

inchide fereastra
Username
Parola
Am uitat parola | Inregistrare

Dă LIKE pentru Spunetiparerea.ro!
apasă butonul de LIKE de mai jos



sunt deja fan

-> -> -> Temă de filosofie. Eutanasia: morală sau imorală?

Temă de filosofie. Eutanasia: morală sau imorală?

postat la data 03.04.2010, ora 14:28
categorie: Filosofie

Share | |


Sensul vietii difera de la om la om, depinzand in mod direct de personalitatea fiecaruia si nu este legat neaparat de faptul ca viata este una fericita sau nefericita. Acest caz prezentat, al unei femei care stia ca nu mai are nicio perspectiva in viata este un caz complicat d.p.d.v. moral, intr-adevar, si este greu sa trasezi o linie aici intre cum este moral sa actionezi si cum, nu. Si, de asemenea, daca cineva face o alegere imorala in viata nu inseamna ca viata respectivului este lipsita de sens.

Acest caz se refera, in mod evident, la eutanasie, care presupune omorarea din compasiune a unei persoane, in mod intentionat, si pentru a-i face un bine. Daca tratam lucrurile din acest punct de vedere, in cazul lui Mary F., este clar ca i s-ar face un bine care ar avea un efect imediat. Ar fi un bine din punct de vedere fizic si psihic, nu ar fi o pierdere pentru ea, cei dragi sau societate daca ar inceta sa mai traiasca deoarece lucrurile nu au o perpestiva sa se imbunatateasca, iar in situatia in care se afla nu facea niciun lucru care sa ii foloseasca ei sau altcuiva (daca sustinem ca sensul imediat al vietii este de a actiona intr-un mod care ar avea repercusiuni pozotive asupra propriei persoane si/sau a persoanelor din jur, a societatii), in plus, suferea fizic si psihic foarte mult, realizand ca este neputincioasa in fata bolii, lucrurile nu se vor imbunatati, ci din contra, se vor inrautati pe masura ce trece timpul.

Cazul acesta este un caz standard de eutanasie voluntara: pacienta sufera de o boala incurabila, care o va duce la moarte, mai devreme sau mai tarziu, starea ei se inrautateste tot mai mult, fiind chinuita de dureri intense. Prin urmare, viata care i-a ramas contine mult prea multa suferinta, raportat la cantitatea pe care e dispusa sa o indure si exista prea putina bucurie, care ar fi putut compensa intrucatva suferinta indurata. Este destul de usor sa ne dam cu parerea nefiind in cunostinta de cauza, eu consider ac nu am cum sa judec lucrurile cat se poate de corect, pentru ca nu am cum sa imi imaginez cum era viata pe care o ducea Mary F., suferinta pe care o indura. Pot doar sa imi imaginez ca avea dreptate sa apeleze la asemenea masura, dar nu este nici pe deplin corect d.p.d.v. moral. Pot intelege de ce a vrut sa ia asemenea masuri, pentru a stopa suferinta insuportabila pe care o indura (dar nu mai putea continua sa o indure, pentru ca nu vedea vreun sens in a face asa ceva).

Este corect d.p.d.v moral in masura in care noi am dispune de propria viata, in masura in care am detine dreptul de a renunta la ea. Acest concept ar fi unul foarte libertin, ar spune multi, dar spre exemplu, d.p.d.v. religios aceasta hotarare ar fi total gresita deoarece se considera ca nu noua ne apartine propria viata, ci Lui Dumnezeu, Care ne-a creat si ne-a dat viata. Deci din acest unghi de a privi lucrurile, aceasta actiune ar fi total gresita si imorala. Totusi, eu sustin faptul ca nu este nici corect dar nici gresit, fiind niste circumstante atenuante demne de luat in seama. Poate parea ca aceasta hotarare ia nastere din slabiciunea morala a pacientei in cauza, din egoism sau din lasitate, din neputinta de a indura suferinta, dar dupa o perioada de timp in care a suportat acest calvar si a cantarit toate posibilitatile si toate perspectivele pe care i le mai putea oferi viata, si a ajuns la concluzia ca nu o asteapta nimic bun, ci dimpotriva, numai ceva rau care se va augmenta pe masura ce va trece timpul. Iar moarte este privita in acest moment ca o eliberare. Dar oare avem dreptul sa alegem momentul mortii? Nu ar fi asta o joaca de-a Dumnezeu? Sunt intrebari care apar inevitabil la analiza mai atenta a acestui caz sau a oricarui alt caz standard de eutanasie (sau chiar de sinucidere, deoarece aceasta hotarare de a fi eutanasiat se aseamana foarte mult cu sinuciderea, adica cu moartea voita).

Cocluzionez ca hotararea de a apela la eutanasie este oarecum de inteles, dar nu este nici corecta d.p.d.v. moral, este undeva la limita dintre moral si imoral. Circumstantele joaca un rol foarte important. 

Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!



5

1 comentariu pentru Temă de filosofie. Eutanasia: morală sau imorală?

Adauga comentariul tau
  • Da eutanasiei - argumente
    postat de Florin Gheorghian la data de 18.12.2011, 22:56
    Sensul vietii unui om depinde de cat e de evoluat acesta pe scara ratiunii. Unii prefera viata in orice conditii, pentru ca nu i-au gasit inca sensul si mai spera sa i-l gaseasca pe undeva, pe cand altii prefera viata doar cu sens si demnitate. Unii se schimba dupa cum bate vantul, altii nu cedeaza nici pe roata sau pe rug. Unii isi asuma decizia si o aplica, plini de curaj si demnitate, ca niste adulti maturi si responsabili care stiu ce fac, pe cand altii au mereu pretentia sa li se spuna, sa li se dea, sa li se faca, sa li se rezolve, ca niste copii neputinciosi, umilindu-se pentru orice fleac in fata tuturor si sustinand ca asta este calea.
    Altfel spus, sensul vietii omului creat este sa creeze, nu doar sa consume, ca al oricarei vietuitoare. Doar de aceea a lasat Dumnezeu omul sa fie stapan peste toate vietuitoarele pamantului, pentru ca le este superior, insa acest lucru trebuie sa se vada din comportament si sa nu fie doar o lauda desarta..
    Eutanasia nu este omorare din compasiune, si cu atat mai putin ucidere, fiind facuta de medici in mod profesional, ci poate fi alegerea dintre tortura si demnitate. Iar cand este aleasa de beneficiar, nici nu ar trebui discutata. Evident ca trebuie facuta cu discernamant si profesionalism medical.
    A lasa un om sa se chinuie, fizic si psihic, desi el cere eutanasia - si nu uciderea, care nu e totuna decat pentru mintile limitate - este tradare morala, pentru ca implica tortura pentru victima. Biserica insa este evident ca se va opune intotdeauna acestei practici, pentru ca, daca ar fi aprobata, ar face diferenta intre o persoana onorabila, demna si responsabila si una fricoasa si incapabila sa hotarasca de capul ei. Biserica invoca morala, dar o morala care a promovat uciderea in masa a celor care si-au ales singuri calea vietii lor - si nici macar doar a acelora, din pacate.
    Morala este ceea ce oamenii considera ca este corect si demn la un moment dat, adica niste limite de comportament acceptabil, si a fost diferita in timp de la societate la societate, functie de educatia si cunostintele acumulate. Ea poate fi permanent ajustata si, de aceea, ceea ce azi nu e moral maine ar putea fi chiar caracteristic emanciparii. Ganditi-va doar la evolutia modei si moravurilor in ultimul secol.
    Viata este a celui care o are si, chiar daca ar fi data de un Dumnezeu, lasati-l pe cel care o gestioneaza sa faca din ea ce vrea, pentru ca Dumnezeu a dat fiecaruia dreptul de a-si alege calea, adica si ce face cu viata lui si, daca noi il obligam sa aleaga asa cum ne place noua, nu facem altceva decat sa ii ingradim dreptul de a alege lasat de creator. Moralistii bisericii asta fac de milenii, ne obliga sa facem ce vor ei si nu ce vrem noi cu viata noastra. O data sa fim robii unui zeu, altadata a altuia, sau a mai multora, diferiti, de fiecare data dupa cum il ducea mintea pe cel care se dadea mare reprezentant al divinitatii - desi cand si-a inceput cariera sustinea ca va fi umilul reprezentant al comunitatii in fata divinitatii.
    Asta, desi libertatea de a alege ar fi trebuit sa fie doar a beneficiarului. E ca si cum calitatea umana s-ar defini prin palaria sau naframa de pe cap, afisata in fata divinitatii, a multimilor sau doar a popii.
    Daca esti crestin si sustii ca esti creat de Dumnezeu, dovedeste ca ii semeni lui, pentru ca el i-a creat pe oameni atat dupa chipul cat si dupa asemanarea sa, si nu doar dupa chip si cu asemanare de altceva. Deci, daca stii ca viata ta nu mai are nici un sens, este demn sa renunti la ea, pentru ca sensul vietii unui om este sa dea naturii sau comunitatii cel putin atat cat i-a fost oferit. Acesta este progresul. Atunci cand incepi doar sa consumi fara rost, lasa locul altora, capabili de a crea.
    Pentru cei care stiu crestinismul doar din auzite, cititi Evanghelia lui Ioan sa vedeti ca, pe la cap. 5 cred, se spune ca judecata de apoi nu o face Dumnezeu, ci Fiul omului. Unii interpreteaza ca acesta ar fi Iisus, dar de fapt este clar vorba despre acel om care seamana creatorului sau - ganditor rational, drept si corect moral, creator intelept si mai ales demn si hotarat, ca Galileo sau Ioana d'Arc de exemplu, sau ca miile de inventatori si descoperitori ai tehnicii - altfel spus omul creat, care se deosebeste clar de cel evoluat, care seamana stramosului sau si se teme si de umbra lui. Iar acest fiu al omului, asemanator creatorului sau, nu va condamna niciodata un om care ii seamana, cel putin la demnitate si responsabilitate, dar nici nu va promova intr-o viitoare societate postapocaliptica fricosii si nici pe cei incapabili de a-si lua soarta in maini.
    In concluzie, da eutanasiei solicitate si, de asemenea - desi nu despre asta era vorba aici - da eutanasiei tuturor celor pentru care viata libera e o tortura, adica un chin, si si-o petrec doar prin puscarii sau ospicii, pentru ca majoritatea nu vrea sa le dea voie sa faca ce vor ei, ce le place lor, adica sa fure, sa ucida, sa jefuiasca, sa chinuie pe altii, sa violeze, sa distruga.
    Scuze pentru lungimea comentariului, dar cred ca era necesar, Si e dreptul meu sa cred ce vreau eu, nu ?



Spune-ti parerea despre Temă de filosofie. Eutanasia: morală sau imorală?


Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi